- opozánt
- s. m., pl. opozánţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
opozánt
Look at other dictionaries:
opozant — OPOZÁNT, Ă, opozanţi, te, s.m. şi f. 1. Oponent. 2. (În ţările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr un partid sau dintr un grup politic de opoziţie. ♢ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. Trimis de oprocopiuc, 10.05.2004 … Dicționar Român
oponent — OPONÉNT, Ă, oponenţi, te, s.m. şi f. Persoană care îşi exercită dreptul de opoziţie; opozant. – Din germ. Opponent. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 OPONÉNT s. opozant, opoziţionist. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
opune — OPÚNE, opún, vb. III. 1. tranz. A pune în faţa cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forţă), a pune piedici, a ţine piept; a zădărnici. 2. tranz. A pune faţă în faţă două… … Dicționar Român
price — PRÍCE s.f. 1. (înv.) Neînţelegere, ceartă. ♢ loc. adj. De price = care se împotriveşte; opozant, potrivnic. ♢ loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (pop.; în construcţie cu verbul a face ) Supărare, necaz… … Dicționar Român
